Fire de ura imi calc adesea pragul,
Cand ceata se asterne peste noi
Te fur din neguri,sa fim iar amandoi
Si peste rauri,munti si brazi sa-ti mangai dorul.
Ce mi te-a luat
Te-a alungat,
Peste paduri verzi dinspre Carpati
Te pierd din nou printre brazi 'nalti,
Si ma intreb de ce vazduhul nu ma vrea...
Imi aluneca-ntre degete dezamagirea
Durerea,
Pe langa casa veche dinspre nori
Treceam adesea,si-adoram
Copacii aplecati cu flori
Ce-n miez de noapte-i mangaiam.
Duhuri goale,intunecate,
Au mancat din sufletul meu pur
Pe lanuri mari,paduri infiripate
De lacrimi pe un fir obscur
De adorare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu