Si esti departe de mine,departe de sufletul meu,departe de tot ce ne uneste,tot ce insemnam si de o iubire adevarata. Cat timp a trebuit sa sper,cati ani pierduti plangand,imitand alte persoane din jurul meu,fiind invidioasa pe iubirea lor completa,asteptand si eu pe cineva,minteam,eu nu iubeam. Am spus ca iubesc,si detestam prezenta "lui",uram sa-l tin de mana si sarutul era atat de rece si uscat,credeam ca asa e iubirea,cat am putut sa gresesc. Ma ascundeam de el,fugeam de voi si acum iubesc,e atat de pur,am fost mintita,exista ceva,un sentiment total superior oricarui alt sentiment uman. Cat devotament,cata pasiune,cata dorinta. Vreau sa te simt,si sper ca sarutul tau sa-mi fure gandurile rele.
Tu stii ca soarele incalzeste
Si cand luna apare.
Pielea mea se fereste,
Usor,in disperare.
Iubirea mea apare...
Nu pot as exprim in cuvinte defapt ce esti tu,zeul meu. Esti om? Nu. Esti perfect,perfect de iubit,de adorat,de sarutat. De ce nu crezi cand zic ca esti perfect? Revino-ti,iubirea mea pura, ai incredere in cuvintele mele? Cum altfel sa-ti mai spun? Nu te pot avea acum. Dar timpul trece,orele se pierd,minutele ma injunghie,si stiu ca in curand te voi avea in brate. Oh tu, iubirea mea,nu mai pleca,nu ma lasa,nu mai iubi,o alta fata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu