Un singur zambet l-am ratat,un singur cuvant pe care nu ai vrut sa mi-l zici si am plecat. In fata mea,in randuri,lume. In jurul meu oameni iubiti. Si un singur om am vrut pe lume sa ma ajute. Ai plecat ca si cum nu ai fi fost niciodata aici,m-ai cautat,nu am vrut sa aud. Demult o mica familie simpla s-a rupt,am ajuns eu aici,tu acolo iar noi nicaieri. Si cat am vrut sa vad din nou ca-ti pasa,ca vi,ca ma astepti unde m-ai asteptat mereu. Singura a fost mai greu sa plec dintr-o casa unde tu m-ai tinut mereu. Ai vrut sa te caut doar eu,sa te strig doar eu din locul unde multi ani m-ai lasat din nepasare. Nu ai vrut sa ma iei cu tine,nu ai vrut sa imi zici nimic,ai preferat sa ma lasi,sa pleci si sa ma uiti. Ridic o poza si din mana imi dispare,nu pot sa imi aduc aminte.. eram prea mica. Ma iubeai sau ai plecat si atunci? Simple intrebari,raspunsuri confuze. De ce suni? Nu raspund nici nu vreau sa mai ranesti acelasi suflet pe care demult l-ai creat. Ai crezut ca eu nu cresc,nu plec,nu te uit. Ai avut dreptate,nu pot sa te uit.
Un parinte de-l pierzi tot il vrei inapoi,eu pe tine te astept,dar iti spun te rog pleaca.
