O lacrima si 1000 de ganduri

O lacrima,o figura tacuta a sufletului in cadere pe pamantul rece. Nu am jurat nimanui ca pot,nu ti-am promis ca o fac,uite cum in spatele meu se pierd amintiri care pentru noi nu mai conteza. Te-am auzit clar,tipatul tau,ura ta,m-au intepat in minte pana am murit in interior si ma ridic usor.Cu fiecare lacrima pierduta se rupe o parte din suflet si apare alta. "De ce ma lasi aici sa cad si nu vrei sa ma ridici?" "Te-am rugat sa pleci nu ai vrut,am tipat si nu ai crezut,pleaca." Cuvintele m-au apasat pe frunte,am cazut. Acum ma uit in spate si nu vreau sa cred ca ai fost,nu vreau sa raman acolo,ma ridic si merg mai departe. M-ai obligat sa te ascult,mi-ai zis ca e vina mea. Lacrimi tot cad,le opresc. Era un portret,un baiat placut vederii si cu zambet pur,s-a transformat in o icoana de adorare pentru cei slabi si m-am gasit astept in genunchi in fata ta. "M-ai facut sa cred,m-ai mintit" "Pleaca". Cand auzeam "te iubesc" tremurand pe buzele tale usoare in fata mea ma pierdeam si credeam in ce mi-ai aratat,credeam in viitor si placerea continua de a vedea chipul tau apropiindu-se de al meu cu miscari incete si dulci dar se pierde usor pe o foaie de hartie care o rup si tu ma intrebi de ce. Te-am intrebat: "Tu cine esti?De ce te ascunzi dupa un chip fals si ma minti?" Tacerea e mai mult decat placuta acum,pacat ca m-a costat mai mult decat mi-am putut permite. O parte din mine fuge,o parte se infioara. "Nu mai vin" Am zis bine,am jurat sa nu-ti mai calc pe urme,ma taie. Tu ai ales si acum ma uiti. Trec usor cu privirea si incet dispari, ma intreb oare ma pot vindeca de lacrimi? Adu-mi un portret recent,o culoare inchisa si poza ta. nu vreau sa te sterg asa si nu vreau sa ma pierd,trecutul ramane cu mine,dar nu o sa traiasca cu mine. Prima lacrima porneste sfarsitul. O lacrima si 1000 de ganduri.