Injunghie

Ceva ma inteapa in gat si mi-e frica sa vorbesc,ceva imi face rau si vreau sa imi opresc respiratia. Ah cate lucruri am facut si cate lucruri vreau sa fac,vreau sa te vad pe tine,vreau sa merg departe,vreau sa arat ca pot mai mult de atat. M-am oprit pe drum,am cazut,cat de frieca imi e sa ma intorc. Am pierdut familia,viata,prietenii si ce aveam mai scump. Acum nimic nu ma poate scoate de aici,nimic nu m-a salvat. Am vrut sa traiesc,am vrut sa fac tot ce voi nu a-ti facut si am ajuns sa arat ca nu sunt nimic nici in fata voastra si nu ma pot privi in ochi. Ascund multe lucruri,astept momente ce nu vor veni si imi doresc ca o mare parte din ceea ce simt sa dispara. E un moment neplacut sa iubesc, un moment neplacut sa plec de aici dar nu pot sa va mai privesc in ochi,sa ies din casa sau sa imi vad de viata mea. Am mintit,sunt un nimic si nimic nu m-a schimbat,am alergat 6 ani sa ajung unde sunt si am ajuns sa cad din nou. Plecati,am ajuns ce am fost demult si mi-e mult mai frica acum. Singuratatea a vrut sa ma primeasca si m-a privit ca pe un vechi prieten,nu am putut pleca. Nu vreau sa intorc spatele si sa vad in fata mea trecutul.
Inca ma inteapa in piept si vreau sa smulg tot din mine si sa-mi las inima sa cada
dar nu pot. Mi-e greu sa cred ca asa am ajuns din nou,cat de greu imi e sa plec din nou din locul asta,nu esti tu sa ma salvezi,nu e lumea in spatele meu si nici prietenii in asteptarea mea de recuperare. Vreau sa cred din nou in ce credeam atunci dar mai mult ca niciodata vreau sa cad,sa tac,sa plec,sa uit,sa mor. Sa ma injunghii pana raman fara sange. Sa ma ascund de mine,slabita si palida. Singura,asteptand. Nu stiu ca doare.